Comunicarea nonverbală este parte importantă în sistemul nostru de relaţii. Analiza tranzacţională acordă o atenţie deosebită comunicării şi o abordează sub forma unităţilor de comunicare (tranzacţii). Uneori ceea ce se comunică la nivel social este în contradicţie cu ceea ce se comunică la nivel psihologic, determinând fenomenul de incongruenţă între mesajul verbal şi nonverbal.
Tulburările de comunicare apar atunci când mesajul verbal al emiţătorului se adresează unei stări a eului receptorului, iar cel nonverbal unei alte stări a eului. Starea eului celui care răspunde poate fi cu totul alta decât starea eului căruia i-a fost adresat mesajul. Astfel, comunicarea nonverbală ne ajută să realizăm o bună diagnoză a stărilor eului şi a tipului de tranzacţii pe care le folosim. Este importantă dezvoltarea abilităţilor psihoterapeutului în a percepe propria lui comunicare nonverbală şi cum influenţează aceasta relaţia cu clientul. Un nivel profund al comunicării nonverbale îl reprezintă tranzacţiile empatice, fenomenele de transfer şi contratransfer. Clientul îşi caută terapeutul care i se potriveşte, cu care poate să joace mai bine jocurile psihologice din familie sau din mediul sau social apropiat. Felul în care terapeutul reuşeşte să citească mesajele nonverbale ale clientului, mesajele nonverbale personale, relaţia la nivel profund care s-a stabilit între ei doi, poate transforma experienţa nocivă şi stabilă a clientului într-o experienţă nouă, benefică şi cu valenţe profund vindecătoare.
Astfel, printr-o bună mânuire a comunicării nonverbale în cabinetul de psihoterapie, o conduită scenarială poate fi transformată într-un proces psihoterapeutic eficient.
« Program
