Modelul Stărilor eului este nucleul analizei tranzacționale. O spune chiar Eric Berne: „Stările eului sunt conceptul cheie în analiza tranzacțională. Dacă nu ajungi la stările eului, nu este AT” (Eric Berne,TAJ 3,1, p. 71, 1973).

Conceptul de stare a eului îi aparține cel mai probabil lui Paul Federn (Hartman și Zimberoff,  JHCT 6,1, p. 49, 2003) și a fost preluat și dezvoltat în paralel în afară de AT și de alte modalități terapeutice, una dintre ele numindu-se chiar Ego-State Therapy.

Workshopul își propune să exploreze istoricul conceptului de stare a eului pornind de la cei care l-au inspirat pe Federn (Anna Freud, C.G. Jung) până la dezvoltările ulterioare paralele cu AT-ul: Sullivan (1953), Hartmann (1958), Perls (1969), Kohut (1971), Lowen (1976), Watkins și Watkins (1979).

Ne propunem și o trecere în revistă a evoluțiilor modelului în AT pornind de la Berne până la completările ulterioare (de ex. Abe Wagner), inclusiv modelul cu două stări ale eului propus de Tony White.

De asemenea ne propunem și un demers de deconstrucție, jucându-ne cu așezarea celor trei stări ale eului în modelul clasic din AT.

---

« Program